Rodos Cup. Regată de tradiție în jurul Insulelor Dodecaneze
Rodos Cup. Regată de tradiție în jurul Insulelor Dodecaneze
Rodos Cup. Regată de tradiție în jurul Insulelor Dodecaneze
Rodos Cup. Regată de tradiție în jurul Insulelor Dodecaneze
Rodos Cup. Regată de tradiție în jurul Insulelor Dodecaneze
Rodos Cup. Regată de tradiție în jurul Insulelor Dodecaneze
Rodos Cup. Regată de tradiție în jurul Insulelor Dodecaneze

În fiecare an, una dintre regatele la care echipajul Sailing România așteaptă cu nerăbdare să ia parte este Rodos Cup, una dintre cursele cu veliere tradiționale din Grecia.

Cea de a 22 ediție va avea loc la jumătatea lunii iulie și va aduna în jur de 80 de veliere. Este una dintre cursele care au limitat numărul bărcilor înscrise datorită faptului ca insulele de pe traseu au un număr limitat de locuri disponibile în port.

Regata este mai mult decât o întrecere între bărci; de ani de zile, atât concurenții cât și gazdele și organizatorii, privesc acest eveniment ca o adevărată sărbătoare a Dodecanezelor.

Iau parte aici concurenți din multe țări ale Europei, cu ambarcațiuni de diferite clase. Dacă la început Rodos Cup era mai mult o întrecere locală, în ultimii 10 ani tot mai mulți navigatori pasionați de regate caută sa fie prezenți la start. Nu premiile sau faima sunt cele care atrag aici competitorii, ci mai ales frumusețea locurilor vizitate și atmosfera caldă și ospitalieră a Dodecanezelor fac această regată un eveniment unic și de neratat.

Sailing România este deja una dintre echipele cunoscute între participanții la compețiția greacă din Dodecaneze. Suntem, ca de multe ori la competițiile din Egeea unde luăm constant startul, o insulă de latinitate într-o mare de slavi, turci și greci. Rușii și ucrainienii sunt poate cel mai bine reprezentați la toate regatele din Egeea și Mediterana; spiritul competitiv al vecinilor noștri de la est și nord este deja proverbial. Grecii nu se lasă nici ei mai prejos și caută să se prezinte cât mai bine la regatele de pe propriul teren, în timp ce turcii sunt și ei o prezență constantă la Rodos Cup. Se înscriu, însă, destul de multe echipe venite din țări mai îndepărtate: Germania, Belgia, Olanda, Marea Britanie sau chiar din țările scandinave.

KOS

Punctul tradițional de start este insula Kos, locul de naștere al părintelui medicinei, Hipocrate. Aici suntem găzduiți de unul dintre cele mai moderne și primitoare porturi din Grecia: Kos Marina. Sunt prieten cu președintele Kos Marina, Antonis Drosos, și știu cât de mult efort fac an de an ca toți competitorii să aibă parte de o primire foarte bună și de servicii peste ceea ce oferă restul porturilor grecești.

Kos este o insulă foarte bine pregătită să primească pasionați de sporturi cu vele; situată foarte aproape de coasta turcă și peninsula Bodrum, Kos beneficiază de condiții excelente de sailing, cu vânt constant și o deschidere foarte bună către o gramadă de destinații. Dacă pleci spre nord, poți ajunge în câteva insule foarte pitorești: Leros, Lipsi, Patmos, Kalimnos, până în Samos, una dintre insulele ceva mai cunoscute.
O călătorie spre vest te va duce în Astipalaia, iar de acolo spre Amorgos, Paros, sau Santorini.

Spre sud-est vei descoperi insulele pe care poposim noi an de an la Rodos Cup: Nisiros, Tilos, Symi, însă vei putea ajunge și în pitorescul Halki sau Karpatos, precum și în faimosul și atractivul Rodos.

Toate companiile cunoscute de charter de veliere oferă bărci spre închiriere din Kos. Este una dintre insulele cu multe zboruri din Atena; vara sunt chiar și din România mai multe chartere zilnice spre această insulă.

 

NISIROS

Această insulă are un vulcan încă activ pe vârful ei. Nu va imaginați ceva clocotind; este mai degrabă un vulcan care seamănă cu cel de la noi din județul Buzău, la Vulcanii Noroioși. Insula nu este foarte turistică, la fel ca multe dintre insulele mici din Grecia, păstrandu-și, oarecum nealterate, autenticitatea și farmecul dat de o comunitate neimpresionată de mulțimea turiștilor veniți să se distreze aici vara.

Sunt două localitați mai mari: Mandraki, principala localitate, și Paloi, ceva mai mica. Ambele au cate un port care poate găzdui 20-30 bărci pe lângă cele ale localnicilor. Eu prefer să stau mai degrabă în Paloi care este ceva mai ferit de Meltemi vara, fiind astfel mai confortabil în zilele mai vântoase. Mandraki, pe de altă parte, este ceva mai animat și mai pitoresc. Vă recomand dacă ajungeți în Nisiros să închiriați un scuter sau un buggy și să urcați până la vulcan; nu neapărat pentru vulcan în sine, care nu este mare scofală, însă pe drum veți descoperi două sate foarte bine păstrate în stilul lor vechi, grecesc. Dacă aveți noroc și nimeriți la ora prânzului, cu siguranță veți mânca bine în vreo tavernă sătească.

Portul din Paloi nu este recomandat bărcilor cu pescaj mai mare de 2,5 metri din cauza dunelor de nisip care se adună chiar la intrarea în port. Nu prea înțeleg eu de ce autoritățile locale nu draghează un pic acolo cei câțiva zeci de metri de nisip, însă trăind în România m-am obișnuit oarecum să nu îmi mai pun astfel de întrebări.

Portul Mandraki, mai mare, are dezavantajul, așa cum spuneam mai sus că este mai expus vântului predominant, fiind destul de disconfortant în timpul lunilor de vară, perioadă în care Meltemi se face destul de bine simțit aici.

Taverna mea preferată în Nisiros poartă numele zeiței frumuseții: Afrodita. Aici găsești unii dintre cei mai buni creveți din toată zona; nici rețeta lor de chiftele nu este deloc de neglijat. Căutați să nu ratați o masa la Afrodita din Paloi dacă ajungeți vreodată în Nisiros!

 

TILOS

În Tilos îmi place să ajung mereu din cauză că aici trăiește unul dintre cuplurile cele mai faine pe care le cunosc: Nikos și Maria. Ei sunt proprietarii tavernei O Nikos, o crâșmă mică, cu 5-6 mese, aflată la doar 100 metri de port. Am ajuns prima dată la ei cu mulți ani în urmă când de abia veniseră și ei pe insulă. Atunci localul nu era o tavernă, ci mai degrabă un local de gyros. În timp, Nikos a realizat că rețetele bunicii sale au mai mare succes decât gyrosul și a transformat în mod radical meniul, gyrosul în pita fiind înlocuit de kleftiko de capră gătit peste noapte în cuptorul de lemne, de porc copt încet cu lămâi proaspete, de steakuri de ton de Mediterana și de mezedes foarte generoase și gustoase.

I-am redescoperit în 2015 în timpul Rodos Cup când coechipierii mei au venit să îmi povestească despre localul minunat pe care l-au găsit, despre cât de primitoare este Maria și cât de dedicat bucătariei tadiționale grecești este Nikos. Revin de atunci de fiecare dată când poposesc în Tilos. Deja, la câtă lume am dus la Taverna O Nikos, capra la cuptor este legendară în comunitatea Saiing Romania.

Dar hai să ne oprim despre povestit despre mâncare și să va spun câte ceva despre Tilos. Insula elefantului pitic, cum mai este numită, este o destinație foarte puțin cunoscută la noi în România. Turiștii care ajung pe această insulă sunt în marea lor majoritate scandinavi, britanici sau germani. Din cauză că nu există hoteluri mari, această insulă este ocolită de turismul de grup sau cel organizat. De jur împrejurul insulei veți găsi mai multe plaje sălbatice, golfuri izolate pentru înot.

Când participăm la Rodos Cup ne bucurăm să aflăm că ziua de pauză este în Tilos. Aici este cea mai bună apă pentru înot, iar seara, printre ruinele unui sat părăsit în timpul celui de-al doilea război mondial se țin unele dintre cele mai reușite petreceri ”after-sailing”.

Dacă poposiți pe Tilos, nu ratați o excursie în celălalt capăt al insulei la mănăstirea Sf. Pantelimon. Deși nu sunt religios, aici am găsit unul dintre locurile cu ceca mai pozitivă energie. Localnicii vin mai mereu aici nu neapărat pentru rugăciune, dar pentru a savura liniștea și priveliștea. Într-o zi cu vizibilitate bună se poate vedea în zare, pe mare, insula Santorini.

 

SYMI

Este insula care arată ca o carte poștală. Dacă o vezi doar in fotografii, nu ai crede ca este vorba de Grecia, ci mai degraba de Italia, de coasta Amalfi. Culorile caselor nu te trimit cu gândul la Grecia, ci la pastelurile satelor de coastă din Cizmă. Acest lucru nu este întâmplător; Symi, la fel ca multe dintre insulele Dodecaneze, are o legătură puternica cu Italia. In Evul Mediu, negustorii italieni controlau aceste insule aflate la jumătatea drumului între Italia și Orientul Apropiat; mai târziu, la început de secol XX, italienii au cucerit aceste insule în timpul Războiului Balcanic de Independență, perioadă în care italienii s-au aliat cu grecii, bulgarii și sârbii împotriva otomanilor. Insula a aparținut Italiei până în 1948 când a fost cedată în favoarea Greciei, ca urmare a tratatelor de pace de după cel de-al Doilea Război Mondial

Aerul italienesc este prezent și azi pe insulă. Aproape toți locuitorii vorbesc italiană, mâncarea servită aici este ceva mai rafinată decât pe restul insulelor grecești, magazinele sunt elegante și barurile de pe malul mării sunt mai rafinate. Insula este un refugiu pentru scriitori, actori, artiști de toate felurile, europeni, americani. Dacă ziua, atmosfera este destul de turistică din cauza turiștilor veniți în excursii de o zi cu feribotul din Rodos, seara Symi capătă un farmec aparte. Un aer relaxat cuprinde insula de îndată ce ultimul feribot pleacă înapoi spre Rodos. Fie că alegeți să vă petreceți seara în port, fie că luați masa undeva în afara portului, pe faleză sau la una dintre tavernele din cartierul de sus, din vârful insulei, atmosfera va fi la fel de romantică și relaxată.

 

RODOS

Capitala Dodecanezelor este insula pe care opreau cavalerii cruciați în drumul lor spre Ierusalim. În capătul estic al insulei veți găsi cetatea fortificată construită în timpul cruciadelor de către cavalerii ioaniți. E un loc plin de istorie unde veți putea vedea din plin urmele celor care au locuit pe această insulă: greci antici, romani, cruciați, otomani, venețieni, britanici, francezi, conchistadori spanioli.

În ciuda faptului că este un loc destul de turistic, Rodos reușește să își păstreze farmecul dat de toată istoria pe care a trait-o. Dacă ieșiți de pe străzile aglomerate, veți descoperi colțuri fermecătoare și oameni foarte interesanți. Unul dintre aceste locuri se găsește la intersecția străzilor Eschil și Sofocle; aici se formează o mica piațetă care găzduiește 4-5 crâșme grecești autentice. Cea la care merg eu de obicei, Pizanias Kiriakos, este deschisa prin anii ’70 de bucătarul preferat a lui Anthony Quinn care a vizitat insula Rodos în timp ce filma Zorba Grecul și Tunurile din Navarone. Astăzi, restaurantul este dus mai departe de nepotul său, un tânăr grec care a înțeles că bunicul său a făcut ceva pentru isoria culinară a acestei insule și păstrează întocmai rețele acestuia.

Rodos înseamnă foarte mult pentru cei care iau parte la Rodos Cup. Dacă o parte din insule se pot schimba de la an la an, Rodos rămâne mereu destinația finală, locul în care se fac premierile și are loc petrecerea de final. De câțiva ani, această petrecere se ține în curtea Palatului Marelui Maestru al Cavalerilor din Rodos, un edificiu impresionant, renovat în perioada interbelică de Benito Mussolini, care visa să îl transforme în reședinșa sa personal de vară. Aliații s-au opus visurilor sale, așa că Rodosul a revenit în 1948 grecilor, populație majoritară a acestei insule.

 

RODOS CUP 2018

Anul acesta traseul va fi unul inedit. Dacă până anul acesta din Kos se pleca spre est, organizatorii au anunțat introducerea unei noi insule în traseul regatei: insula situată la nord-vest de Kos: Kalimnos. E o insulă pe care abia aștept să revin. Am mâncat acolo acum 2-3 ani cel mai bun gyros, așa că o oprire acolo va fi binevenită.

Revenind la cursă, prin plecarea spre vest, regata va avea etape mai lungi:
Kos – Kalimnos
Kalimnos – Nisiros
Nisiros – Symi
Symi – Rodos

Dacă prima și ultima etapă vor fi ceva mai scurte, cea de a doua și a treia cursă vor fi etape de enduranță cu trasee destul de dificile și de tehnici, cu vânt schimbător pe porțiunile mai apropiate de insule, cu un Meltemi care cu siguranță va pune destule echipaje în dificultate la fel ca și în anii trecuți.

Vom reveni în luna iulie cu impresii din această cursă de tradiție!

Nouă, Rodos Cup ne-a adus aproape an de an clasări pe podium în cursele zilei, rezultate destul de bune. Cumva tradițional, însă, în fiecare an am terminat pe locul 4 în clasamentul general al diviziei Cruising, așa că anul acesta vom concura cu o barcă mai competitivă, un racing cruiser de la Beneteau: First 45. Va fi primul an în care ne urcăm pe acest model de velier și așteptăm deja cu nerăbdare să vedem dacă ne va duce mai repede spre linia de finiș. Cu siguranță și competiția din divizia de racing cruisere va fi mai puternică, dar sperăm să avem rezultate bune.

 

Până atunci, însă aș vrea să vă povestesc câte ceva despre insulele care găzduiesc această frumoasă regată organizată de Clubul de Yachting Offshore din Rodos. Gazdele noastre caută ca în fiecare an, traseul și atracțiile de pe insulele vizitate să fie diferite față de anul precedent.